Circuitul cărnii în natură
motto : “Să-mi rămână bucuria”
Femeia îşi vinde carnea la un preţ bun. Pentru un sân şi o unghie de la degetul mare al piciorului stâng îţi cere sa o dezbraci de păcate. De păcatul de a te iubi, de păcatul de a te poseda, de păcatul îngropării în cenuşă…
Carnea călugărului e pe tarabă. Clopotul îl trag cumpărătorii, toaca e bătută în rate lunare, fixe, cu dobânda de două rugăciuni. Una seara şi cealaltă înainte zorilor. Pentru fiecare deget de la mînă, călugărul îţi cere să-i arzi câte un psalm al lui David. Condiţia impusă : fumul trebuie să se scurgă în camera lui de canoane.
Pruncul nenăscut face o înţelegere cu mama. În schimbul nenaşterii sale aceasta îi plăteşte un înger care să-i arate lumea golită de păcat. Bineînţeles, îngerul îşi vinde carnea pentru pene cât mai lucioase.
Eu sunt cumpărător. Cumpăr carnea de înger ca să-mi hrănesc trupul, de copil pentru a-mi sătura copilăria, de călugăr ca să pot bate în linişte clopotele.
Carnea de femeie o cumpăr pentru calitatea ei unică :se împute repede şi face viermi unsuroşi, iar sezonul de pescuit tocmai s-a deschis pe celălalt mal al iubirii.
