A nins! Douăzeci de centrimetri are zăpada. Pentru o clipă am crezut că sunt mort sau că toţi oamenii au fost îngropaţi. Defapt pătura asta a acoperit toată murdăria unui oraş. Răceala acestuia s-a schimbat dintr-o dată în lumină (tot e mai bine decât întunericul coroziv).
Străzile sunt liniştite, nu se mişcă nici o maşină, utilajele de deszăpezire nu şi-au făcut apariţia toată ziua, iar ştirea asta va sta pe prima pagină a ziarelor de mâine.
Pentru mine, ziua de azi, în care a nins, în care oamenii au fost blocaţi în alt timp, în care eu mă plimbam de mână cu fulgii de zăpadă pe străzi necirculate, ziua asta minunată s-a încheiat cu primi stropi de ploaie, cu prima maşină ce aruncă mocirla peste mine şi-mi topeşte nasturii de cărbune direct în piele.
click pentrusecţiunea obsesia hârtiei
