Mai mor…

plângeam într-un colţ
nu mă îmbrăcai

o umbră
în fiecare strop al gândurilor mele,
fiecare clipă dilatată până la tine
- infinitul, în povestea asta, e făcut din plastilină

multă ceaţă
trece
prin plămâni

ţi-am găsit o stâncă şi un izvor
-nici măcar nu le-ai salutat!

m-am plecat sub tălpile fiecărui om
lângă picior ţi-am căutau o umbră
o urmă
o frunză care să cadă peste mine
să-mi acopere trupul

să…!

nu mai am vise
după cârpele noastre aleargă doi puştani

s-au pus
statui

morţi la porţi şi câteva lumânări
puţină tămâie mai trebuie pusă peste cruce
ca să nu pută iubirea amoniac!

click pentru secţiunea poezie
La începutul paginii

frunze de nuc

două cuvinte cresc o frunză ,
pătează mâinile cu miros de primăvară,

cu miros de toamna,

cu flori,

cu fructe

te-ai sfârşit
cu pielea de pe buze
ce ţi-a pătat.
nucile
în vise

Îngân arome şi culori
să mă întorc
în sâmburele tău volatil.

click pentru secţiunea poezie
La începutul paginii