La prânz: ambrozie!(1)

 

Am născut lumea

dintr-un pahar cu vin

şi-am pus-o la masă

cu tăcerea.

 

Una a comandat case,

fabrici, maşinării – tehnologie,

cealaltă Natura.

 

Lumii nu i-a plăcut salata

şi-a furat din farfuria liniştii.

click pentru secţiunea poezie
La începutul paginii

Vio(lentă)

cuibul ăsta de ciori

a început să putrezescă

în urma dârei de asfaşt

cu gropi

şi bălţi în care

îţi aranjezi părul dimineaşa.

cu mişcări stângace

prinzi între degete un chiştoc,

tragi cu poftă

în valuri aproape nevălurite

eşti groapă

te udă în fiecare zi grădinarul.

aşteaptă ca peste o zi sau două

să înfloreşti

să te defloreze.

aceeşi plăcere îi îndreaptă braţul

ca să-ţi atingă marginile dinţate

de violetă

click pentru secţiunea poezie
La începutul paginii

captiv timpul

intru-n paşii dimineţii

în braţe soarele se linge

cu gândurile

printre degete-

din colţurile peşterii

mă prindeau mâinile zidarului :

inima punea o cărămidă,

ana punea o cărărmidă,

eu puneam iubire

în diagonală cu noaptea.

click pentru secţiunea poezie
La începutul paginii