Am născut lumea
dintr-un pahar cu vin
şi-am pus-o la masă
cu tăcerea.
Una a comandat case,
fabrici, maşinării – tehnologie,
cealaltă Natura.
Lumii nu i-a plăcut salata
şi-a furat din farfuria liniştii.
cuibul ăsta de ciori
a început să putrezescă
în urma dârei de asfaşt
cu gropi
şi bălţi în care
îţi aranjezi părul dimineaşa.
cu mişcări stângace
prinzi între degete un chiştoc,
tragi cu poftă
în valuri aproape nevălurite
eşti groapă
te udă în fiecare zi grădinarul.
aşteaptă ca peste o zi sau două
să înfloreşti
să te defloreze.
aceeşi plăcere îi îndreaptă braţul
ca să-ţi atingă marginile dinţate
de violetă
intru-n paşii dimineţii
în braţe soarele se linge
cu gândurile
printre degete-
din colţurile peşterii
mă prindeau mâinile zidarului :
inima punea o cărămidă,
ana punea o cărărmidă,
eu puneam iubire
în diagonală cu noaptea.
You are currently browsing the Lilium arhivele weblog ale zilei miercuri, februarie 7th, 2007.
|
Scris de Lilium
