captiv timpul

intru-n paşii dimineţii

în braţe soarele se linge

cu gândurile

printre degete-

din colţurile peşterii

mă prindeau mâinile zidarului :

inima punea o cărămidă,

ana punea o cărărmidă,

eu puneam iubire

în diagonală cu noaptea.

click pentru secţiunea poezie
La începutul paginii

Acest articol a fost scris pe miercuri, februarie 7th, 2007 la 16:13 şi este înscris în poezia. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. Atât comentariile cât şi ping-urile sunt momentan închise.