(Omul şi Natura)
Stăteam lipit de pielea
ta doamne când a venit potopul
Ţi-am scobit
straturi dermatice
dar nu m-ai lăsat
să intru sub umbrelă
I-am cătat pe draci
făceau abur
că le stingeai focul
M-am întors
şi am scobit iar
mai adânc
În muntele
de carne dumnezeiască
mi-am înfipt rădăcinile
Eram verde şi mă ploua
până porumbelul mi-a rupt
frunza să i-o ducă lui Noe.
Pe el l-ai iubit mai mult
pe mine m-ai făcut
la loc
Pământ.
Publicat de Lilium 
