(Prima pagină, 9 octombrie 2006)
Astăzi, ora 06:30. Se dă următoarea problemă: dacă un punct gravitează în jurul altui punct şi între cele două puncte sunt aşezate trei linii perpendiculare două câte două atunci acest sistem se poate raporta la dimensiunea cunoaşterii capetelor unui fir ce mărgineşte conştiinţa umană. Întrebarea care se pune este următoarea : ce limită trebuie depăşită pentru a îmbogăţi sistemul în dimensiuni şi valori.
Am prins un pix în mână şi am trecut la copiat formulele din agenda albastră. După calcule am ajuns la o tangentă ce influenţează spre minus infinit punctele ce coordonează mişcarea de rotaţie a sistemului.
Ora 09:13. Definiţia prin care această problemă capătă înţeles este următoarea : punctele pot fi ele însele sisteme raportate la o scară mult mai mare decât cea la care se fac măsurătorile problemei.
Ora 11:05. sistemul este pus în mişcare.
Ora 14:20. Apar primele semne ale curbării spre dreapta.
