a trecut ceva de la facerea lumii
şi eu
am început să nu mai am loc
în ea
de când s-a născut atâta tăcere.
căutam liniştea pe marginea
ta
şi-am scăpat în zarva putreziciunilor
noastre
mi-am lungit atunci cuvintele
până
în vârful munţilor
să mă prind de nori
şi s-alunec peste cadavre.
mi-am topit zilele în cuvinte
tot picurând
timpul în clepsidra iubirii
dar n-am renunţat
să te caut!
