Ţaţele de la ora 5 şi’un sfert, trecute (la) fix!

24 mai, 2007

Vreme de patru ani şi jumătate nu m-am obosit să mă uit la televizor. Sincer, cu greu găseşti informaţia de care ai nevoie pentru că, în general, exact acea informaţie nu e legată de o crimă, de un viol, de o răpire sau de un scandal politic. Pentru că informaţia respectivă nu e una de senzaţie şi nu se încadrează în subiectele de “exclusivitate” ale vreunei televiziuni, pentru că nu cauţi mirese la trădaţi cu iartă-mă din dragoste la sfârşit, pentru că nu vrei să cânţi în timp ce mătuşa cocoşată stă sub duş gata să facă infarct şi să-ţi lase ouăle şi datoriile moştenire, pentru toate astea şi încă multe altele, nu văd rostul telecomenzii, nu văd de ce ai mai consuma energia electrică acum, tocmai acum, când strategiile energetice ale României se bat în mine cu târnăcoapele.

Dar de vreo juma’ de an tot mă holbez pe două din canalele TVR-ului( şi aici simt nevoia să-l felicit pe tânărul Giurgiu, bine, şi pe cel cu emisiunea de sâmbătă, dar în special pe cel care asigură interimatul conducerii TVR-ului, după demisia sa).

Bun. Am stabilit că mă uit în mod constant la TV. Când nu mă uit, nu-mi lipseşte. Deci, nu sunt dependent.Mai des urmăresc TVR1 pentru că dacă vreau şi doiul trebuie să schimb poziţia antenei de cameră şi întreaga aventură mă face paranoic, mă duce direct în braţele unei teorii a conspiraţiei, aşa că mai bine renunţ.

Acum, ce să zic, cred că Mihaiu face treabă bună marţea, Ştefănescu la fel( salutare, dom’le), joia, sâmbăta dimineaţa o savurez pe Mădălina Roşca la “cinemaniacii” odată cu o cană de cafea, iar duminica, la prânz, emisiunea Monicăi Ghiurco.

Dar astea-s cele bune.

Şi pentru că trebuie să fie şi uscături în pădurea asta mare şi prăfuită pe sub frunze, iată că s-au găsit nişte “neni” care s-au gândit că ar fi mai bine să aducă pe cineva să rupă rating-ul de la ora cinci (17:00). Şi-au adus! Au adus patru femei care se schimbă între ele din când în când (pentru că de-asta se numesc “femei de succes”). Două sunt gazdele permanente Adriana Titieni şi Tia Şerbănescu.

Ei, femeile astea patru o lălăie de luni până joi 30-40 de minute. Poate, ca orice ţaţă ce se pune să bârfească, se mai ceartă între ele pe o cană cu ceai şi de asta una pleacă, alta vine. Oricum ideea e una singură: în afară de Tia Şerbănescu, toate celelalte trei doamne, aşezate în careu (de doamne), sunt paralele cu emisiunea.

De ce?

Pentru că discută evenimentele “fierbinţi” ale zilelor trecute într-o manieră care mă face să mă simt la fel de jenant ca în situaţia penibilă în care, atunci când eşti singur cu o persoană pe care tocmai ai cunoscut-o şi ajungi la concluzia că nu aveţi nimic în comun, începi să te plângi de căldură şi dereglarea climei!

Pentru că dacă tot fac pe analiştii politici atunci ar trebui să spună şi ceva nou, nu să reproducă cuvânt cu cuvânt jurnalul de prânz!

Pentru că dacă nu sunt în temă cu un subiect nu ar trebui să-l deschidă doar de dragul conversaţiei pe margine de muchie de pseudo-cuţit-subiect!

Ar mai fi multe de reproşat şi mai nimic de apreciat la aceast radio-şanţ dar, din teamă că nu vor citi tot acest “grupaj informativ” (doamne feri’ să dea cineva cu ochii de emisiunea asta!), grupaj ce-l vor primi şi domniile lor pe adresa emisiunii careudedoamne@tvr.ro, mă opresc aici.

Vă salut,

Din plopul de deasupra Radio-şanţului de la ora cinci fix!

P.S. : Dacă pleacă Giurgiu poate le face vânt ălora de la “Dis de seară” înainte să-i expire interimatul.


Fascinaţia lecturii

23 mai, 2007

Anna Gavalda şi Russell Banks într-o parelelă neconvenţială

Practic Împreună şi Deriva continentelor  nu au prea multe în comun. Anna Gavalda a reuşit să scrie un roman ajuns bestsellers în peste 36 de ţări iar romanul lui Russell Banks (e drept, apărut în 1985) a fost nominalizat la prestigioasele premii Pulizer. Nici poveştile celor două cărţi nu au nimic în comun, de aici şi încercarea de  a prezenta în paralel două cărţi fără nimic în comun, în afara poveştilor zguduitoare, realiste.

 

Împreună îşi afişează evenimentele în Fraţa anului 2003, în mare parte în Paris. Are 4 personaje principale, personaje ce învaţă sa convieţuiască descoperind punctele comune ale unor personalităţi pe cât de diferite pe atât de intrigante: o artistă (prezentată la începutul romanului ca o femeie de serviciu fără perspective optimiste), un bucătar pasionat de motociclete, maestru în ale gătitului, bădăran, necioplit, obligat să-şi ascundă frustrările sub masca omului dur, un un noblil intelectual, suferind de agorofobie, parcă translatat din secolul XVII în înghesuiala urbană a secolului XXI, şi o bătrână singură, neputincioasă, nevoită să-şi ascundă problemele de sănătate pentru a-şi scuti de greutăţi nepotul bucătar.

 

Pe de altă parte, Deriva continentelor, se învârte în jurul unei familii obişnuite din america anilor ’80, nevoită să-şi caute norocul în Florida, plină de vise şi iluzii. Un frate şi un prieten bun din copilărie dau curs evenimentelor. În planul doi al romanlui îşi face apariţia o altă familie, de data asta una din Haiti, călătorind în America pentru aceleaşi vise şi iluzii. Destinul celor două familii se împleteşte tragic, plătind fiecare greşelile, plătind încrederea oarbă, plătind fiecare vis devenit iluzie.

 

Ce e fascinant în aceste două cărţi?

Păi să vedem…

“Aşadar, un stilou se ţine cu degetul mare şi arătătorul… aşa, vezi… De fapt, nu, îl ţii cum vrei. Pe urmă, nu ţi se mai pare greu, nu te mai gândeşti deloc la asta. Mâinile tale nu mai există. Totul se-ntâmplă în altă parte. Nu, nu merge, e încă prea frumos. Ştii, nimeni nu-ţi cere să faci ceva frumos… Nimănui nu-I pasă de lucrurile frumoase. Pentru asta există desenele copiilor şi hârtia glasată de la magazin. Aşa că tu pune-ţi mănuşi, geniu mititel, tânără speranţă ce eşti, hai, pune-le, şi poate că în cele din urmă, ai să vezi, o să fii în stare să desenezi un cerc greşit, aproape perfect… “

 
“ Dacă ai intra în această spălătorie infectă de pe Avenue la Bourdonnais pe 29 decembrie la cinci după-amiaza şi ai da cu ochii de această siluetă sub lumina tristă a neoanelor, ţi-ai spune exact acest lucru: drace… Un înger…”

                                                                                                                Împreună

 

Şi-atunci nu poţi să mai laşi din mână o carte care te loveşte prin contrastele ei (lină, dureros de tăioasă, plină de poezie… ), la fel şi Deriva continentelor , în care, totuşi, visele sunt mai uşor de împlinit, dar abandonate!

 

Două cărţi-premiu, împletite cu multă artă. Enciclopedie ilustrată cu desenele din mintea domnişoarei Fauque (Împreună), enciclopedie a vieţii şi a durerii, a ideilor preconcepute, punctată de adulter şi de gradare a personalităţii lui Bob Dubois (Deriva continentelor).

click pentru secţiunea cărţi

La prima pagină

 


6. Iubire experimental-ipotetică

22 mai, 2007

dacă mi-aş cere ceva
aş zice:

să mă îmbrac între braţele tale, să alergăm după fluturi,
să-i pândim,
să adormim în iarbă proaspăt cosită,
să ne batem cu zăpadă pe Kilimanjaro,
să ne sărutăm de sete în Sahara, să pescuim în oceane şi să nu prindem
decât braţele, unul altuia,
să ne plimbăm cu bicicletele pe
Buila-Vânturariţa,
să îngheţăm de frig noaptea, în corturi brumate,
să bem votcă lângă limbile focului,
să ducem noaptea în peşteri
şi să scoatem Soarele de acolo,
să luăm trenul până la mare,
să ne bălăcim,
să mă îngropi în nisip,
să dormim în mai sub salcâmi,
să ascultăm legende în Finlanda/să râdem când nu înţelegem nimic,
să râdem mereu,
să te strâmbi la mine/ când fumez cu pasiune
să râzi când nu-mi iese din cuvinte “lilium”,
să mă săruţi/ să bem câte un pahar de vin
(roşu, sec)/ să mă laşi să fumez,
să dormim într-un castel cu şemineu mare,
să-ţi citesc legende/ scrise cu litere chilirice pe pereţi,
să-mi citeşti poeziile/ să râzi când aberez,
să te ţin în braţe când dormi,
să ascultăm muzică,
să-ţi arăt cerul în 3D/ să-ţi scriu cuvinte fără sens

iar tu…

tu să mă iubeşti.

click pentru scara către fericire


Cu trupul în rugăciune

21 mai, 2007

hai să vorbim despre mare
tânăr prieten
hai să căutăm în valuri
creaţie divină
croită în nisip, ridicată peste scoici,
strivită în mâini de pescari înfometaţi!

hai să ne însuşim adevărurile
între trupuri scheletice,
să ne mângâiem sentimentele

în Cuvânt

şi-apoi

să ne îmbătăm
dintr-un litru de a-pus

turnat peste felii de schizofrenie
în cupa craniană.

hai să povestim frumos
degradarea realităţii aparente,
să curăţăm mucegaiul şi muşchii
îngerilor de piatră,
umplându-ne nările şi plămânii
cu pori de Adevăr

hai să trăim peste frumos!

Pentru Costi, bunul prieten pierdut în Adevăr. 21,05,2007


4. travesti

14 mai, 2007

dacă mi-ai intra în minte
ai înţelege de ce
te dezbrac printre iubiri,

ai înţelege de ce
soarele nu prinde
luna de mână
chiar dacă se iubesc,

de ce e cerul albastru
tot nu-i vedem sufletul

click pentru scara către fericire