3. revolta

nu pot zbura decât
printre sânii tăi
să-mpletesc vise printre coapse
şi dureri printre buze

de te-aş pierde
din minte o clipă
iluziile
le-aş îneca în gânduri
-să-mi curgă iubirea pe la
colţurile gurii de râs!

apoi m-aş prăbuşi
nesătul încă
de goliciunea ta!

click pentru scara către fericire

2. Pictoriţa şi scriitorul

Icar îşi caută ghemul de aur
în poala mamei.

Avertizarea meteo
îmi spune că
eşti în ceaţă
doamne

păsările se împerechează
sub creasta cerului!
ielele cântă a dragobete!

iubito,
creşte primăvara
în ochii tăi de acuarelă!

click pentru scara către fericire

1. Scrisori despre iubire…

… nu cuvinte,
să le împachetezi în coală,
să le duci în cutia de la colţ

pe plicurile tale-
scris cu alb, mare
stă numele meu
o dată
şi o iubire

înăuntru, înclinat:
“nici o dată cuvinte!
doar stare de veghe
şi trupul meu respirând prin pielea ta”

P.S.: “iubirea
E scrisoarea ce ţi-o strecor

Zilnic în cutia poştală
A sufletului”

click pentru scara către fericire

Prima zi

Cuvintele astea nu se mai leagă cu gândurile mele. Deciziile se transpun într-un con de umbră. Atitudinea e doar un vis puţin mai întunecat, puţin mai albastru (pe alocuri) din care ţâşneşte fumul ochilor mistuiţi de lumina faptului împlinit.

Bucuria se transformă treptat în frunze uscate, iar deşertăciunile se strâng toate în jurul ipocriziei.

Când, cum?

În fiecare clipă. Cu ajutorul părţilor “tăcute” ale celor trei circuite centrale din mintea fiecărui om, vezi:

“Patruzeci de mii de capete zac în balta sângelui tău şi încă patruzeci de mii de mâini le adună.

Din câţiva stropi clădesc un palat în care se desfată şi se lasă pradă involuţiei patruzeci de trupuri fără capete.

Îţi rămân doar 5 picături de sânge pe care le culegi pe un fir de păr. Apoi le pui la loc de cinste, lângă inima ta: nici om şi nici animal să nu crească din tine.

Puritatea sângelui rămas atinge începuturile. Te apropii să guşti dar te apleci este mii de frunze ce ţi se pun ca un scut în cale.

Nu există ramuri din mintea ta pe care să nu le poţi da la o parte, pe care să nu le poţi controla. Dar în mintea ta nu există picătură de sânge care să nu fii fost culeasă de pe câmpul rece al bătăliilor.

Aşa mor înţelepţii şi aşa se sting colecţiile-de-idei.”

a doua zi

A doua zi

40 de clopote bat! Goliciunea mea îmi ascunde sufletul şi gândurile încep iar să colinde văile şi dealurile raţiunii. Cinci zile nu am îţeles nimic şi nici acum nu înţeleg mai mult. Am ochii cârpiţi cu ceară de albine şi din gură îmi curge mierea. Mâna dreaptă mi-am crestat-o şi din ea alunecă un firicel de lapte în cazanul în care forfoteşte lumea. Sufletul nu ia parte la ceremonie! Eu nu iau parte la ceremonie pentru că mai mult ca oricând trupul îmi e străin. Mâinile nu-mi ţin în palme inima, picioarele îmi strivesc ochii, buzele se amestecă în nisip şi mâl iar eu nu cunosc apa ce vine să le spele.

a treia zi