Atlantykron 2007, aici se întâmplă ceva

“De 17 ani este una dintre cele mai importante academii de vară din România. An de an, pe malul Dunării, lângă vechile ruine ale Capidavei, sute de tineri dornici de a învăţa şi experimenta lucruri noi se adună în ceea ce astăzi numim Atlantykron.

Anul acesta, ediţia a 18-a va avea loc în perioada 3-12 august şi este deschisă tinerilor cu vârste între 15 şi 29 de ani. Cei care sunt mai tineri sunt nevoiţi să fie însoţiţi de cel puţin un adult, iar cei mai vârstnici sunt rugaţi să ne contacteze înainte de înregistrare, dacă nu au primit aprobarea unui coordonator de program.

Vă rugăm să citiţi temele şi programele pe care le oferim, şi să vă înregistraţi înainte de data 25 iulie.

Ca şi în anii precedenţi pentru orice nelămurire vă rugăm să ne contactaţi la adresa de e-mail questions@worldgenesis.org şi vă vom răspunde cât mai rapid posibil.”

sursa şi mai multe informaţii pe world genesis

Aş putea spune că pe lângă programele (care te ţin în foc continuu 24 de ore pe zi), carma locului face ca an de an să te întorci pe această insulă locuită 10 zile pe an… altfel nu vei găsi liniştea oricât de mult ai cauta-o

Nu scrie ca Camelia!!

Camelia Călăuz(punct)

În concepţia domnului Nicolae Scheianu, mai sus numita are ” atâta încredere în puterea cuvântului scris încât, pentru ea, hotarele dintre realitate şi ficţiune se întrepătrund şi deseori, cum se întâmplă la firile cu sensibilitate mărită, nu ştie de care parte se află. (Dacă ele există) . Micul roman pe care l-a scris (numit Destin n.c.), parcă după un dicteu automa, are la bază o experienţă de viaşă nu tocmai obişnuită”… şi alte bla, blauri… ca cele de mai sus.

Mie, cititorului, acest roman igienic (care acţionează ca un laxativ când îl citeşti stând pe w.c.)îmi aduce “miresme” de telenovelă diareică în nări.

Citesc primele zece pagini şi aflu că există o familie îndurerată, o familie care îşi făcea planuri (socialiste) să-şi petreacă revelionul (cu pile) într-o cantină (restaurant, cică) a inteprinderii unde aveau şi eu cunoştinţe. familia asta e îndurerată pentru că nea Dan şi-a dat obştescul sfârşit în ultima zi a anului sub un morman de betoane.

să vedem ce mai mirosim mai departe:

- un spirit (soţul Dan îşi călăuzeşte soţia spre drumul sinusoidal al credinţei)

- un copil de 3 ani care transportă existenţa efemeră în cerurile veşnice…

În rest… nu m-a mai interesat pentru simplu motiv că pe la pagina 25 am tras apa. Destinul.

Camelia Călăuz, Destin, Editura Omega, Baia Mare, 1997