1. Am obosit. obsesie. alunecam în gândurile tale mute. mă scăldam în voluptatea buzelor tale, ocoleam cu dexteritate nisipul şi marea din ochii tăi să nu mă sfârşesc ca un neputincios în primul val al zâmbetului. te pândeam, ascuns sub trestia cuvintelor seci.
Ştiam că mă săruţi în tăcere, în linişte, în intimitatea sânilor mă devorezi în prima clipă, în a doua clipă, în ultima clipă, în fiecare bătaie nervoasă.
Te-ai oprit. m-am oprit. înainte să-ţi umplu inima , unghiile cărnoase, pulpele cafenii. am încercat să te cânt. odată cu tine, odată cu primul sărut apoi am rătăcit printre braţe, printre săgeţi de ger, înşelându-mi mâinile, minţându-mi buzele. te-am lăsat în deşert. Morgană, în rochia ta albastră, în pielea ta ţesută de bătăile inimii mele. m-am pierdut în valurile aurii şi-am lăsat îngerii să te însoţească în zborul tău diferit de al meu, diferit de mine. mereu spuneai că nu te poţi ridica, nu poţi zbura acum. m-ai lăsat să mă ridic (cică!) singur, să mă înalţ(unde?), să nu te aştept. iar eu, ca un Icar cu aripi de iluzii am zis că zbor, că mă ridic, că mă înalţ, că te-nconjor între aripile mele. dar mă pierdeam pe-atunci în întuneric.
m-am oprit să privesc.
în jurul meu nu erai şi-am zis să caut mai jos. şi-am căutat. şi mai caut. singur. de mână cu mine, cu gândul între buzele tale.
dar tu lipseai, Morgană. tu te-ai aşezat pe trandafiri, pe petalele de trandafir aruncate de mine în calea ta.
acum mă uit. mă uit cum te caut şi nu te ştiu, Morgană. mă uit cum mă dublez în oglinda iluziilor dintre cuvintele tale şi îmbrăţişările dureros de calde, mă uit cum mă reduc, cum mă limitez la gânduri, la buze, la carne rozalie, umedă, dulceagă. mă uit şi-mi vine să mă scuip drăceşte peste tămâia promisiunilor, să mă joc în picioare de bou, de ţap, de porc, de câine, de prost ce sunt. să tai toate gurile ce mă rumegă de jos în sus, de sus în jos, să te prind de gâtul tău delicat, să te sug ca o nimfomană, să-ţi prind prind dintre buze fiecare răsuflare, să te las fără urmă de apă, de viaţă. să trăieşti doar în mine, dor!
egoistul!
„nimicule, caută-ţi între degete şi nu mai muşca din lemnele uscate”
m-aş opri să plâng măcar odată înainte de a te clădi în „Citadelă”.
Obsesie!
2. Obsesie. te întorci între braţele cuvintelor şi taci cuminte cu buzele căzute peste degete. lacrimi de durere se scurg printre crăpăturile tale sângerii.
te las Morgană să rătăceşti spre mine.
3. mă sfârşeşc în jurul cuvintelor ca să-mi curgă gândurile în neant. nu exist mai mult decât tine, nu zâmbesc mai mult decât tac. vorbesc mai mult decât scriu şi te caut mai mult decât exist.
4. îţi devorez braţele să-mi pictez zilele în nuci şi vise fără să mă mai ascund de ochii tăi- minune din cele şapte; trei zile să trăiesc în fiecare viaţă! trei zile să-mi cânte clopotele. trei zile să te iubesc.
iluzie!
Publicat de Lilium 
Publicat de Lilium 
