au picat zilele peste noi
şi ni s-au născut pruncii
ne cer de mâncare.
le dăm oasele goale
unghiile murdare cu dinţii gălbejiţi
să roadă
le-nghiţim privirile
să trăim
să visăm
să iubim şi noi
ne vindem la suta de grame
ne coacem gândurile între coperţi
poate, poate ajungem şi noi poeţi
visători, alcoolici, afemeiaţi.
noi,
cei putreziţi în placentă
lângă pruncii nenăscuţi .
click pentru secţiunea poezie
La începutul paginii
