miercuri, 21 ianuarie. ploua murdar si destul de rar. dar vor veni si ploile care descompun totul in cale… si apoi… va fi vremea cu mult verde. verdele ce te ucide cu muscatura lui veninoasa daca nu poti sa-l bei din shot-uri dupa care sa dai repede cu petale de alb, rosu carmin, galben – nebunia primaverii.
dar pana atunci o seara la Odeon. cartea (citita din curiozitate) nu promitea prea mult. dar cum ma intriga ideea unei piese pusa pe o scena dupa romanul lui Coehlo am zis sa merg si sa vad si apoi sa pic intr-o stare isterica de visare feminina.
bun. inceputul mi-a placut, sala a fost draguta, publicul tacut (prea tacut. fara reactii as zice. parca la sfarsit a aplaudat la comanda). mi-a placut in general trecerea de la o scena la alta, integrarea moemntelor in care se schimba decorul in spectacolo, un plus mare la capitolul decor – cred ca a fost cea mai buna gaselnita.
a mai fost una cu personajul-povestitor Coehlo care intra si povestea sau citea fragmente din carte dar i-as aseza un minus in dreptul lui (nu a fost un personaj coerent, a suprapus nejustificat momente etc.). ca sa nu mai zic de scena in care spune nenea povestitorul cum “veronica inchise ochii si vazu cum si emanuel ii inchise pe ai lui”.
La capitorul “plusuri”, de remarcat Veronica pentru cateva momente in care a spus mai mult decat a lasat impresia ca poate (si nu, nu e vorba de sanii ei din faza cu pianul sau din reflexia lor pe capacul pianului -iar o cheita draguta, ci de rolul facut).
bineinteles, si a aici s-a intamplat sa remarc personajele secundare care, in mare parte, erau acolo si care au facut un rol excelent, care aveau o poveste in ele ce curgea firesc.
totusi nu e un spectacol pe care sa-l pot recomanda cu toata caldura. merita doar in situatia in care nu ai ceva mai bun de facut.
da, e bine ca l-am vazut pentru ca am scapat de teama ca nu cumva sa ma trezesc pe strada sin in timpul unei discutii banale si nu pot spune ce am facut aseara. ma bucur ca am vazut actori buni si fara “nume” si imi pare rau ca am vazut “nume” si nu actori.
in rest… ne vedem la “Calatoria”!
P.S.: mergeti oameni buni, mergeti la teatru!
