femeia de care m-am indragostit e ca o luna plina. o cheama lara, nu are par si nici menstruatie. cand are migrene se comporta ca o nimfomana. in restul zilelelor vrea sa facem dragoste.
ii place sa umble goala peste tot. imi spune ca asa: “oamenii nu-mi mai vad sufletul pentru ca raman cu toti ochii la goliciunea mea”
lara picteaza minunat. picteaza cu mana stanga dintr-un principiu de-al ei. zice ca dreapta e facuta doar ca “sa te joci” cu ea si e pacat sa mananci cu dreapta sau sa faci altceva. nu crede in dumnezeu pentru ca nu-i place conceptul.
nu mi-a spus niciodata ca ma iubeste, nu m-a intrebat daca o iubesc… in schimb mi-a pictat un ochi de curand in tabloul pe care mi l-a facut cand ne-am cunoscut. tot atunci (cand mi-a pictat ochiul) mi-a vorbit mult de modigliani si mi-a spus ca ma vede dansand cu lupii in ploaie, ca eu pot face asta la cat sunt de nebun, ca sunt nebunul frumos (n-am inteles prea bine!?!), dar ca nu vrea sa mor. era trista. eu tacut.
larei nu-i plac expresiile in engleza si-mi zice odata pe saptamana (de fiecare data cand imi aprind o tigara cu mana stanga) – sa nu folosesti expresii in engleza! apoi tace. tace mult, uneori. cam trei poate chiar patru ore pe saptamana. nu stiu daca de la tigara aprinsa cu mana stanga sau de la expresiile in engleza i se trage.
am cunoscut-o la un bordel. eu stateam de vorba cu matroana – o platesc sa-mi spuna povesti. pana acum, in cinci ani de zile de cand ne cunoastem, nu s-a repetat niciodata. de-abia astept sa o prind cu o poveste pe care mi-a mai spus-o cine-stie cand. dar pana atunci stau si ascult rabdator.
lara a intrat pe usa, fara par, cu un bloc de desen si un creion in mana stanga, si-a zis : “vreau sa ma prostituez ca sa vad cum e!”. matroana a ras cu o pofta nebuna. avea un ras gros, punctat din cand in cand de tuse.
-fetito, eu am aici numai artiste. ce sti sa faci?
-sa pictez!
(iar rasul zgomotos al matroanei)
-sunt artista. vreau sa ma prostituez!
-uite, picteaza-l pe domnul! el o sa te plateasca! de data asta imi radea complice. noi ne-am intors la poveste, lara a inceput sa deseneze.
matroana a terminat povestea, m-am ridicat, i-am platit sedinta si apoi m-am dus spre lara. desenul era gata. aratam foarte bine in el chiar daca imi lipseau ochii.
am intrebat-o daca vrea sa-i fiu primul client. a zambit si am mers la mine. dimineata, la cafea, mi-a zis ca vrea sa fiu singuriul ei client. n-am crezut-o, nu cred nici acum, insa ma tem ca intr-o zi nu va mai vrea sa se prostitueze…
P.S. lara e LARA.




2 februarie, 2009 la 13:56 |
pulbere de stele.. praf de .. NIMIC?!?
. n-are treaba cu meseria mea.. imi sunt dragi pentru ca am parti in mine asa.. asa sunt eu.. dar ce-ti pasa tie? iar mie de ce mi-ar pasa?
cum vine chestia asta cu nimicul? unde e si cat? si de unde stii ca e praf? sau pulbere.. sau vis.. sau orice.. de unde stii ca e din moment ce nu e .. nimic?!?
si de unde ai tras tu concluzia ca te contrazic? eu? imposibil!
scrii “prea superb” (ha. de ce nu?)ca sa scrii atat de putin..
mie imi plac nebuni
scrie. sa scrii. scrie-ti.. esti cel mai bun cititor pe care il poti avea.. mai ales in timp..
daca scrii, uita, rescrie.. scrie..
2 februarie, 2009 la 15:25 |
cum nu ma lasi tu deloc in pace… si totusi, cu ce drept? ia sa-mi spui mie, cu ce drept apari asa de dincolo de disperarea mea si-mi spui sa scriu? a?
2 februarie, 2009 la 15:43 |
n-am nici un drept si nici nu pretind ca as avea unul.. poate doar, o exceptie.. prietenia care te indeamna sa ma intrebi de disperare si dincolo de ea.. si raspunsul meu, care nu poate fi altul decat cel ce este, mereu.. cum eu sunt.. cum esti tu.. si bla bla bla..
.
despre ce drepturi vorbesti tu, scriitorule? oare nu esti tu cel ce ma intreba ce-i cu disperarea bat-o vina? literar, raspunsuri ai.. poate si uman.. vorbind.. dar eu iti vorbesc de DINCOLO.. unde ti-e frica sa calci.. din TINE.. ma stii, sunt particica ta care mai CREDE.. si care iti zambeste de dupa nori.. psihoterapeutic..
caci, fiecare, cu vocatia lui
2 februarie, 2009 la 20:35 |
Parerea mea e ca ai putea dezvolta mult mai mult aceasta idee cu “Lara” sa o impingi la limite. Apoi vezi rezultatatul. Va fi unul mai mult decat spectaculos. Bazele le ai si chiar imi place ce ai scris. Din cate am observat nu sunt niste cuvinte aruncate la intamplare ci o idee destul de bine lucrata.
Multa bafta.
2 februarie, 2009 la 20:39 |
va fi vreme sa vedem, Alex.
sancho: adica unul il ajuta pe celalalt?!
3 februarie, 2009 la 01:23 |
1. DA (rasp la c ai intrebat), f mult…oricum la fiecare rand, la fiecare cuvant o idee, senzatie, imagine, culoare, miros, zgomot au trecut rand p rand sau in ac timp prin minte…mi-e greu sa l redau p toate aici si mi-e teama ca nu-s suficiente si clare cuvintele.
2. nu mai pune intrebarea asta cu “dreptul”. ai mai spus-o. raspunsul e oricum pt k putem si poti.
3. cine e sancho panza d aici? (k multe variante imi mistuie capul…ma rog, putine la cate alte ar putea fi d fapt)
3 februarie, 2009 la 06:23 |
nu m-am putut abtine sa nu scriu ca demult nu am mai citit ceva asa frumos. si nu ma pot abtine sa nu zic… beautiful(sorry, lara!)
3 februarie, 2009 la 11:16 |
ami: vorbeste cu sancho daca vrei sa vezi cine e.
6 februarie, 2009 la 21:45 |
maaaaaaa…. de ce nu mi-ai spus ca am mancat un i la “nebuni(iiiiiii)”.. tulaiiiiii… am imbatranit.. sunt o analfabetaaaaaaaa… aaahhhaaaa.. 8-| ei bine.. nu, nu vreau aia.. vreau sa invat carte
)=))…
. [nu, nu pentru tine, pacala!!!! tu tre sa spui.. mai exact, sa scrii...asa caaaa sporrr.. si paine cu apa..]
tatatatannnnn….
shttt.. tacerea e totul
jos palaria..
6 februarie, 2009 la 21:56 |
nu conteaza acel “i”. daca ma uit mai atent si eu am mancat sa am pus litere. conteaza faptul ca treci din nou pe aici. uite, lara devine obsesiva!
7 februarie, 2009 la 21:40 |
8 februarie, 2009 la 10:27 |
Destul de interesanta ideea, subscriu opiniei ca ar trebui dezvoltata corespunzator. Ai grija la constructie, ai unele episoade in care ori fortezi nota ori pici intr-un patetism aproape… poetic.
Ai vreo doua typo-uri ai putea sa faci niste mici corecturi
“dar cac nu vrea sa mor”,
“o platesc sa-mi spuna povestei”
Ialin
8 februarie, 2009 la 13:01 |
Ialin: multumesc frumos pentru comentariu, sfaturi si corectura. am sa ma gandesc la toate.
13 februarie, 2009 la 03:05 |
“placerea e tacuta asemeni starii de fericire” – M. Houellebecq -
cred ca se potrivesc cuvintele sale. ma intreb dc. este vorba de un fel de looking-self glass..
nu stiu, intamplator am citit si imi place modul de reflectie.
14 februarie, 2009 la 19:37 |
Lara pare a fi femeia perfecta…
faina insiruire de cuvinte
14 februarie, 2009 la 19:39 |
ps. insiruire care duce la poveste
3 martie, 2009 la 03:03 |
seducatorii sunt fiinte triste si vulnerabile…lara nu face exceptie