pasărea- semn de carte

pasărea nu e semn bun. când îţi intră o pasăre în casă nu e semn bun. dacă e nor afară, pasărea nu ar trebui să stea în casă. păsările caută norii să-şi răsucească aripile printre fulgere. aşa devin păsările nemuritoare.

dacă pasărea a intrat în casa ta şi nu a ales norii atunci înseamnă că vrea ceva de la tine. vrea să îi prinzi tu aripile în palme, să o mângâi uşor, să-i tai unghiile şi să-i aranjezi penele dar să nu i le vopseşti în portocaliu. pentru că iar e semn rău. e semn ca îţi lipseşte soarele.

când îţi intră o pasăre în casă e semn că pasărea vrea să moară. şi mai înseamnă şi că tu trebuie să te duci printre nori şi să-ţi răsuceşti aripile printre fulgere.

Limitele…

Limitele. am putea spune că nu există. şi dacă ele nu există, atunci momentele în care nu mai putem trece mai departe, momentele în care spunem că “am ajuns la limită” sunt doar momente pe care nu avem capacitatea să le administrăm aşa cum trebuie, în care pur şi simplu ne demonstrăm că nu ne cunoaştem pe noi, că nu suntem capabili să ne controlăm capacităţile, să le exploatăm, sunt momentele în care îl luăm pe “nu” în braţe. asta nu înseamnă neapărat că am găsit o soluţie confortabilă, ci doar că subconştientul ne-a păcălit. din nou.

limitele. ele nu există. sunt doar situaţii impuse de noi, de societate sau de mediu. dacă forţăm aceste situaţii descoperim că limita nu există dar a apărut o nouă situaţie… o nouă limită. împingem mai departe, tot împingem şi începem să ne certăm cu zeii, să-i acumzăm că sunt alcoolici, că încă sunt mahmuri, că ar trebui să bea mai multă cafea şi să-şi ia spirulină… dar nu ne dăm seama că totul ţine de noi.

limitele nu există. noi… poate

lara

femeia de care m-am indragostit e ca o luna plina. o cheama lara, nu are par si nici menstruatie. cand are migrene se comporta ca o nimfomana. in restul zilelelor vrea sa facem dragoste.

mi-a facut clatite pufoase la pranz pe care le-a umplut delicat cu dulceata de capsuni. (nu e alergica la capsuni. cred ca e exceptia care intareste regula: femeile care poarta ochelari cu rama neagra si lata si pe care le cheama lara sunt alergice la capsuni).

lara gateste bine. face bine toate acele lucruri pe care si mie imi place sa le fac.

dupa amiaza am adormit. intotdeauna pot adormi linistit cand ea e in preajma. cand m-am trezit mi-a aratat tabloul. cat am dormit mi-a pictat si cel de-al doilea ochi. ciudat, ambii sunt albastrii: asa e sufletul tau. si a inceput sa danseze prin casa…

Prematur (7)

copii se plimbă pe stradă
cu două frunze de nuc în mâini
nu caută apă
nu caută piatră nici munţii nici mare şi nici deşertul în palme

îşi caută mama, cerşesc câte o viaţă
şi-apoi aleargă cu ea în mână,
o ţin strâns în palmele lor mici
de teamă să nu le-o fure nimeni.

se ascund pe după umbrele oamenilor
şi trag cu ochiul la ce le-a mai rămas.
în palme: o bătaie puternică de lumină.

în suflet au teamă, în inimă au vise dar viaţa o au în mâini