Zi caldă. facem planul pentru a doua zi. ar merge puţină plaja, una-două lungimi de bazin dacă se deschide între timp, o bere rece şi alte câteva lucruri mici…
6.30.sunt în microbuz. şoferul, enervant de pupincurist şi pus şi pe ceartă cu cei ce nu-l înţeleg, conduce de mă face să mă gândesc serios la cele două asigurări de viaţă neplătite.
Ajung. atmosfera e puţin înorată la propriu şi la figurat, bate si vantul… , tramvaiul se lasă puţin aşteptat.
Călătorie de 10 minute prin câmp cu tramvaiul. Ajungem: Lacul Sărat. un scurt traseu printr-un părculeţ până la o bisericuţă din lemn, apoi printre “hotele” părăsite, se iveşte intrarea.cea cu taxă, pentru că e una şi fără taxă dar e mult mai nasol acolo. ne face tanti reducere si ne face si cu ochiul
) dar nu ne dă bilet doar ne prezintă imaginea dezolantă a lacului. stiam, tu stiai,nu şi eu că anul acesta s-a evaporat 80% din apă dar nu mă aşteptam să fie chiar aşa. ne intindem pătura de plajă, ne dezbrăcăm (observăm că suntem asortaţi), stăm puţin să mă obişnuiesc cu peisajul: femei ajunse la pensionare, cu sânii goi, date cu ulei (iachhhh) sau cu nămol, soţii femeilor, câte un copil, câţiva localnici… şi mirosul..care e cel mai important element..să nu uităm de el:>
Intrăm în apă. la a treia încercare fiindcă aici ni se părea mai curat. înainte aflăm că apa e roşie de la iod. sunt agitat, vreau să înot, ajung repede într-o zona în care mâlul mângâie abdomenul şi mă ridic, o piruietă, mă întind ca un arc, mă lansez,plonjez în apa roşie… şi nu o mai aud pe A. când îmi zice “nu!” o aud după ce ies. ţi-am zis să nuuuuuuu… de fapt îi aud râsul plin şi acum râd când mă vede atât de neajutorat: sare în ochi şi în nas. repede la duş tin să te contrazic, puţin mai lent la duş pentru că nu puteai să vezi nimic de la sare şi o oră bună de râs.
Ni s-a facut foame, am mâncat. aproape când mai aveam doi cartofi în farfurie, “ospatarul” vine şi întreabă: “îţi aduc sare?” şi nu am putut răspunde decât râzând. tare. el, probabil a înţeles că nu.
Sandwich-ul e delicios, elastic, numai bun ca să-ţi omori nervii, răbdarea, fericirea, bucuria, timpul, cu el moale ca o talpă de bocanc:). am baut o bere până l-a facut. probabil au o reţetă specială sau nu mai aveau de acum doi ani şi a trebuit să meargă la vecini care mai ţineau vreo trei baxuri din anul ce a trecut. în prima fază am crezut că au uitat de mine.
Au duşuri cu apă rece pe plaja plină de iarbă verde-uscată (noroc că a fos secetă şi nu a crescut prea mare), cabine pentru schimbat. de bude nu vă mai povestesc…
Măi oameni buni, cum să vă zic eu că a fost? e nasol rău de tot, exagerat de nasol, atât de nasol încât mi-a plăcut. la anul poate va fi plin lacul de la lacrimile lui băsescu scurse pline de urdori începând chiar din toamnă pe umărul turismului făcut de uda udrea.
pozele sunt disponibile la calitate slabă chiar aici
experienţa de… neuitat
din mijlocul nămolului, scorţoşi doar de la sare, pentru necititorii blogului, C. şi A.