Scrieţi istoria!

Mă tot uit în jurul meu şi nu înţeleg ce se întâmplă. Clar, nu se va scrie în manualele de istorie despre băsescu prieten cu pepenele sau leana cu petrecerile, nu se va menţiona nimic despre Ridzi şi nici despre prostănaci sau pitici porno. Comisiile vor fi omise, spăgile şterse, dosarele (încă) pe rol şi inculpaţii la loc de cinste în cavouri cu aer condiţionat. Şi atunci, domnilor, cam ce părere aveţi voi despre istorie? Cam ce aţi vrea să scrie istoria despre domniile voastre blegoase? Cum să vă scrijelească numele atât de slinoase, cum să vă menţioneze faptele ingreţoşate? Probabil la secţiunea sport, mai precis tenis de masă: voi jucători, noi minginile. Dar staţi liniştiţi că arbitrul nu stă chiar aşa degeaba iar cu mită nu prea merge pe la el.

Into the wild. filmul.

…societatea poate fi considerată şi ea o sălbăticie dar se pare că supravieţuim prea mulţi în ea. chiar dacă uneori pagubele sunt inestimabile, sechelele nu mai pot fi tratate, reuşim să supravieţuim.

de ce filmul ăsta? două motive: mi-a fost recomandat şi mi-a plăcut. defapt, am ales filmul ăsta pentru că dorim cu toţii, câteodată, să evadăm, să ne facem fraţi cu natura, să uităm de tot şi toate, să ne luăm cortul şi să uităm de ziduri, chiuvete la care nu curge apa, duşuri, praf, străzi, zgomot… să fim doar noi, cu noi înşine.

se poate. filmul ăsta mi-a arătat încă o dată că se poate. îţi trebuie doar un motiv suficient de puternic şi pleci. nici nu ai nevoie de prea mulţi bani. chiar nu ai nevoie deloc de bani.

înveţi să supravieţuieşti destul de repede… totul e frumos până când îţi dai seama că vrei să te întorci, că te-ai cam săturat de înfrăţire, de căutare, că locul tău e în mijlocul celeilalte jungle…

povestea filmului (şi filmul are o poveste), e interesantă… dar mai bine vedeţi filmul.

Clip.

De ce o iubim pe Simona Tache!

tot mi-am promis de o jumătate de an că vă spun de ce o iubim (sau de ce ar trebui să o iubim) pe Simona Tache. de fiecare dată când îi citesc biserica catodică sau rubrica mai nouă glorie & televiziune îmi aduc aminte că vă sunt dator.

o iubim pe Simona Tache pentru simplul motiv că (zicea un libidinos) “e femeie”. dar noi ştim că nu doar pentru asta o iubim. o mai iubim pentru că şi-a pus poză la pastiluţele din cotidianul, pentru că a apărut la tv, pentru că are o voce intrigatoare, pentru că s-a vopsit brunetă (oare s-a vopsit brunetă pentru că nouă nu ne plac blondele?)… o iubim. dar cel mai mult o iubesc eu pentru că deşi e femeie, face tot posibilul să scrie ca un bărbat.

P.S. mi-a plăcut foarte şi m-am bucurat niţel când am văzut că ai văzut şi tu bastonul de mareşal care, între noi fie vorba, se ia la întrecere cu două emisiuni “emblematice” ale tvr-ului : cafeneaua astrelor şi careu de doamne, ultima nu a mai intrat în grila de program pentru că atinsăse perfecţiunea, iar primele două aşteaptă să vină revelionul… apoi, ce-o fi, o fi!

Ţaţele de la ora 5 şi’un sfert, trecute (la) fix!

Vreme de patru ani şi jumătate nu m-am obosit să mă uit la televizor. Sincer, cu greu găseşti informaţia de care ai nevoie pentru că, în general, exact acea informaţie nu e legată de o crimă, de un viol, de o răpire sau de un scandal politic. Pentru că informaţia respectivă nu e una de senzaţie şi nu se încadrează în subiectele de “exclusivitate” ale vreunei televiziuni, pentru că nu cauţi mirese la trădaţi cu iartă-mă din dragoste la sfârşit, pentru că nu vrei să cânţi în timp ce mătuşa cocoşată stă sub duş gata să facă infarct şi să-ţi lase ouăle şi datoriile moştenire, pentru toate astea şi încă multe altele, nu văd rostul telecomenzii, nu văd de ce ai mai consuma energia electrică acum, tocmai acum, când strategiile energetice ale României se bat în mine cu târnăcoapele.

Dar de vreo juma’ de an tot mă holbez pe două din canalele TVR-ului( şi aici simt nevoia să-l felicit pe tânărul Giurgiu, bine, şi pe cel cu emisiunea de sâmbătă, dar în special pe cel care asigură interimatul conducerii TVR-ului, după demisia sa).

Bun. Am stabilit că mă uit în mod constant la TV. Când nu mă uit, nu-mi lipseşte. Deci, nu sunt dependent.Mai des urmăresc TVR1 pentru că dacă vreau şi doiul trebuie să schimb poziţia antenei de cameră şi întreaga aventură mă face paranoic, mă duce direct în braţele unei teorii a conspiraţiei, aşa că mai bine renunţ.

Acum, ce să zic, cred că Mihaiu face treabă bună marţea, Ştefănescu la fel( salutare, dom’le), joia, sâmbăta dimineaţa o savurez pe Mădălina Roşca la “cinemaniacii” odată cu o cană de cafea, iar duminica, la prânz, emisiunea Monicăi Ghiurco.

Dar astea-s cele bune.

Şi pentru că trebuie să fie şi uscături în pădurea asta mare şi prăfuită pe sub frunze, iată că s-au găsit nişte “neni” care s-au gândit că ar fi mai bine să aducă pe cineva să rupă rating-ul de la ora cinci (17:00). Şi-au adus! Au adus patru femei care se schimbă între ele din când în când (pentru că de-asta se numesc “femei de succes”). Două sunt gazdele permanente Adriana Titieni şi Tia Şerbănescu.

Ei, femeile astea patru o lălăie de luni până joi 30-40 de minute. Poate, ca orice ţaţă ce se pune să bârfească, se mai ceartă între ele pe o cană cu ceai şi de asta una pleacă, alta vine. Oricum ideea e una singură: în afară de Tia Şerbănescu, toate celelalte trei doamne, aşezate în careu (de doamne), sunt paralele cu emisiunea.

De ce?

Pentru că discută evenimentele “fierbinţi” ale zilelor trecute într-o manieră care mă face să mă simt la fel de jenant ca în situaţia penibilă în care, atunci când eşti singur cu o persoană pe care tocmai ai cunoscut-o şi ajungi la concluzia că nu aveţi nimic în comun, începi să te plângi de căldură şi dereglarea climei!

Pentru că dacă tot fac pe analiştii politici atunci ar trebui să spună şi ceva nou, nu să reproducă cuvânt cu cuvânt jurnalul de prânz!

Pentru că dacă nu sunt în temă cu un subiect nu ar trebui să-l deschidă doar de dragul conversaţiei pe margine de muchie de pseudo-cuţit-subiect!

Ar mai fi multe de reproşat şi mai nimic de apreciat la aceast radio-şanţ dar, din teamă că nu vor citi tot acest “grupaj informativ” (doamne feri’ să dea cineva cu ochii de emisiunea asta!), grupaj ce-l vor primi şi domniile lor pe adresa emisiunii careudedoamne@tvr.ro, mă opresc aici.

Vă salut,

Din plopul de deasupra Radio-şanţului de la ora cinci fix!

P.S. : Dacă pleacă Giurgiu poate le face vânt ălora de la “Dis de seară” înainte să-i expire interimatul.