Oamenii vin şi pleacă. aşa sunt făcuţi ei: să apară din Ţara-Lui-Nimeni-Vodă, să îţi dea două palme şi apoi să dispară.

unde dispar? habar nu am. dar ştiu că dispar.

uneori ei vin în viaţa ta şi parcă apare soarele… te bucuri, începi să zâmbeşti timid, ai un zâmbet fragil, dar îl ai. ei, cică, se bucură de zambetul tău… te iau de mână şi te învaţă jocurile copilăriei, îţi arată unde e de fapt cerul şi pe unde se naşte soarele…

la un moment dat dispar… sunt la un telefon distanţă dar nu îl poţi da… de parcă ar fi în altă lume… de parcă ai fi în altă lume… ei de ce nu îl dau? ei nu au nevoie???

Mitruţ, la mulţi ani!

lara

femeia de care m-am indragostit e ca o luna plina. o cheama lara, nu are par si nici menstruatie. cand are migrene se comporta ca o nimfomana. in restul zilelelor vrea sa facem dragoste.

mi-a facut clatite pufoase la pranz pe care le-a umplut delicat cu dulceata de capsuni. (nu e alergica la capsuni. cred ca e exceptia care intareste regula: femeile care poarta ochelari cu rama neagra si lata si pe care le cheama lara sunt alergice la capsuni).

lara gateste bine. face bine toate acele lucruri pe care si mie imi place sa le fac.

dupa amiaza am adormit. intotdeauna pot adormi linistit cand ea e in preajma. cand m-am trezit mi-a aratat tabloul. cat am dormit mi-a pictat si cel de-al doilea ochi. ciudat, ambii sunt albastrii: asa e sufletul tau. si a inceput sa danseze prin casa…

lara

femeia de care m-am indragostit e ca o luna plina. o cheama lara, nu are par si nici menstruatie. cand are migrene se comporta ca o nimfomana. in restul zilelelor vrea sa facem dragoste.

am fost la munte. era minunat sa o privesti cum se catara goala printre stanci. atat de feminina, de gratioasa. larei nu-i e niciodata frig drept urmare nu avea nici o problema in a merge goala pe munte.

ne-am batut cu zapada si ne-am sarutat. mi-a spus ca i-ar placea sa nu-mi fie frig si sa pot sa stau si eu gol in zapada pentru ca zapada iti spala cicatricele si te vindeca de bolile societatii. i-am spus ca nu inteleg, iar ea, cu un zambet larg a inceput sa-mi explice: zapada e alba, curata, pura. tu esti murdar. esti un om, element al societatii. te trezesti dimineata, mergi la serviciu, le zambesti colegilor desi nu-ti plac, incerci sa-i inveselesti la cafea chiar daca umorul tau e negru, pranzul il luati intr-un restaurant in care bucatarii gatesc ca la cantina din cazarma, vorbiti despre job chiar daca e monoton, va expuneti realizarile, le infloriti, chiar daca fiecare stie ce a facut celalalt; intors la birou, seful te pune sa-i faci comisioane ce-ti incalca principiile, te comporti cu el ca si cum ti-ar fi bun prieten desi iti sta in gat.

mergi pe strada si trebuie sa ai un comportament pe masura tinutei, pozitiei in societate, imaginii tale. te duci in bar, aceeasi atitudine. intalnesti oameni si nu poti sa le spui ca sunt dobitoci ci ii feliciti pentru realizari. te intalnesc oameni si iti spun ce sa faci, cum sa faci etc. toate astea sunt boli ale societatii de care zapada te curata.

am terminat canile de vin fiert cu o vaga aroma de scortisoara si am plecat la mare.

marea e minunata iarna. plaja e goala- nici picior de om in slip sau nud, nici urma de nisip. totul e alb. pana la apa. apa e albastra ca cerneala cu care iti patai camasile in clasa intai. stabilopozii par (si chiar devin) sculpturi in gheata: valul vine, ii acopera cu apa care pana la urmatorul val ingheata.

la mare am valsat in zapada, langa valurile ce sculptau stabilopozi, in timp ce lara fredona Once upon a december…

lara

femeia de care m-am indragostit e ca o luna plina. o cheama lara, nu are par si nici menstruatie. cand are migrene se comporta ca o nimfomana. in restul zilelelor vrea sa facem dragoste.

ii place sa umble goala peste tot. imi spune ca asa: “oamenii nu-mi mai vad sufletul pentru ca raman cu toti ochii la goliciunea mea”

lara picteaza minunat. picteaza cu mana stanga dintr-un principiu de-al ei. zice ca dreapta e facuta doar ca “sa te joci” cu ea si e pacat sa  mananci cu dreapta sau sa faci altceva. nu crede in dumnezeu pentru ca nu-i place conceptul.

nu mi-a spus niciodata ca ma iubeste, nu m-a intrebat daca o iubesc… in schimb mi-a pictat un ochi de curand in tabloul pe care mi l-a facut cand ne-am cunoscut. tot atunci (cand mi-a pictat ochiul) mi-a vorbit mult de modigliani si mi-a spus ca ma vede dansand cu lupii in ploaie, ca eu pot face asta la cat sunt de nebun, ca sunt nebunul frumos (n-am inteles prea bine!?!), dar ca nu vrea sa mor. era trista. eu tacut.

larei nu-i plac expresiile in engleza si-mi zice odata pe saptamana (de fiecare data cand imi aprind o tigara cu mana stanga) – sa nu folosesti expresii in engleza! apoi tace. tace mult, uneori. cam trei poate chiar patru ore pe saptamana. nu stiu daca de la tigara aprinsa cu mana stanga sau de la expresiile in engleza i se trage.

am cunoscut-o la un bordel. eu stateam de vorba cu matroana – o platesc sa-mi spuna povesti. pana acum, in cinci ani de zile de cand ne cunoastem, nu s-a repetat niciodata. de-abia astept sa o prind cu o poveste pe care mi-a mai spus-o cine-stie cand. dar pana atunci stau si ascult rabdator.

lara a intrat pe usa, fara par, cu un bloc de desen si un creion in mana stanga, si-a zis : “vreau sa ma prostituez ca sa vad cum e!”. matroana a ras cu o pofta nebuna. avea un ras gros, punctat din cand in cand de tuse.

-fetito, eu am aici numai artiste. ce sti sa faci?

-sa pictez!

(iar rasul zgomotos al matroanei)

-sunt artista. vreau sa ma prostituez!

-uite, picteaza-l pe domnul! el o sa te plateasca! de data asta imi radea complice. noi ne-am intors la poveste, lara a inceput sa deseneze.

matroana a terminat povestea, m-am ridicat, i-am platit sedinta si apoi m-am dus spre lara. desenul era gata. aratam foarte bine in el chiar daca imi lipseau ochii.

am intrebat-o daca vrea sa-i fiu primul client. a zambit si am mers la mine. dimineata, la cafea, mi-a zis ca vrea sa fiu singuriul ei client. n-am crezut-o, nu cred nici acum, insa ma tem ca intr-o zi nu va mai vrea sa se prostitueze…

P.S. lara e LARA.

Biografie

numele meu e Mitrut. m-am nascut acum ceva ani si am trait ceva vreme. nu eram constient ca exist, nu am fost vreodata constient ca as fi, drept urmare nu stiu cand m-am nascut si nici cat am trait.

numele meu e Mitrut si m-am trezit cum ca as fi cand m-am auzit strigat pe nume. nu stiam ca am nume dar cand am fost strigat prima data am stiut din prima ca e al meu. nu am inca poza. nu-mi plac pozele. daca sunt singur si vreau sa-mi fac poza eu nu ies in ea. asa ca nu-mi plac pozele pentru ca nu ies in ele. asa ca nu am poza. dar poate o sa-mi faca si mie un prieten o caricatura.