Am alergat la portarul căminului, i-am cerut cheia sălii de lectură şi, după ce am semnat pentru primire ( bineînţeles, am fost avertizat de epoziţia de gunoi deschisă de cei care folosiseră sala înaintea mea), am continuat fuga pe scări ca să-mi termin poevestea apoi să pun un punct unui capitol asupra căruia voi reveni pentru că încă mai sunt multe de spus. Dar ar trebuie să am un schelet - golurile le umplu treptat.
Vreau să scap de gânduri, să rămân gol de toate!
Cum ştiam de mult timp ( e relativ timpul - practic noi ne-am revăzut acum două săptămâni, după ce prima dată ne-am întâlnit prin octombrie). În două săptămâni am cunoscut difereţa dintre libertate şi posesie … iar acum sunt liber -eu mi-am dăruit această libertate, mi-am deschis braţele, inima, aripile şi mi-am dat seama că golul prin care alunecam, stâncile de care urma să mă strivesc au disparut iar în locul lor s-a crestat acelaşi albastru, aceleaşi minunate vise (cât dor mi-a fost de ele!Lumina e tot aici, zâmbetul, fericirea, iubirea, au rămas toate aşa cum le-am lasat, iar acum ma întorc la ele şi le îmbrăţişez, le sărut, le zâmbesc cu o fericire ce-mi depăşeşte limitele corpului : sufletul creşte şi se revarsă peste mine, cuprinde în bucuria lui totul).
Cum spuneam, înainte de a deschide paranteza, ştiam de mult timp că tu nu ai să mai citeşti “agenda”, paginile mele în care te-am născut -nu mai reprezintă nici un interes pentru tine- dar nu-i nimic, acum chiar nu-mi mai pasă. Te-am numit “Matilda” fără să ţi-o spun. Nu ştiu ce se ascunde în următoarele volume. Ştiu că asta m-a ajutat să scap de suferinţa provocată de perfidia ta, de vanitatea ce te îmbracă precum o haină).
Sunt bucuros (am mai spus asta de câteva ori şi chiar se înţelege printre cuvinte, dar simt că nu reuşesc să spun cât de bucuros sunt!). Ştiu că va trebui să joc un rol (unul penibil, rolul iubitului model) pentru a putea aluneca uşor printre şantajele la care mă vei supune
-nu-mi place, nu-mi placi tu;
te-am atins şi te-ai ofilit
erai atât de frumoasă până să te mângâi
(ca o statuie din marmură aşezată la intersecţia dintre două drumuri -eventual neparalele). Am fost imprudent şi am zis : “să-i suflu zâmbet şi puterea de a-şi mişca braţele”. Cred că am uitat de vânt şi de ploile ce s-au scurs peste tine şi nu am văzut urmele adânci crestate între coastele tale - eu eram bucuros, aveam o jucărie care zâmbea, uneori îşi mişca braţele să-mi arate că poate mângâia, că poate îmbrăţişa (nici acum nu înţeleg de ce zgâriau palmele tale!).
Nu am fost fericiţi cât ne-am jucat unul cu celălălt (eu îmi ţineam visele ascunse în cutiuţa pentru cremă de ghete, tu te îmbrăcai în idei pe care (cu o experienţă de inginer constructor) le intesectai în unghiuri drepte (unele reuşeau chiar să se ciocnească frontal - aveam întotdeauna instinctorul pregătit pentru că ţineam mult la părul tău creţ, devenit între timp drept).
S-au dus paginile cărţii, am aruncat agenda (se închide singură în timp - poate mai mult decât tine). Nu spun că eşti neputincioasă ci doar că am greşit suflând spre tine, poate trebuia să-mi aduc aminte de berea găsită în drum…
Da! ştiu unde am greşit. În timp ce te studiam înghiţeam lacom din conţinutul unei doze şi admiram liniile necioplite (încă).
Îmi pregăteam dalta şi ciocanul (alţi meşteri ar fi folosit cuţitul şi furculiţa) dar m-am oprit pentru că o idee se dospise într-un sertăraş -acum bătea într-un gong. Bineînţeles, i-am deschis uşa şi am invitat-o la cină, unde ea şi-a dat părerea, eu cuvântul apoi ţi-ai mişcat primul braţ (zâmbetul nu reuşisem să-l fixez atât de bine. A trebuit, la un moment dat, să-l culeg de pe jos).
Am uitat de început, iar acum nu mai ştiu unde să ajung, unde să termin fraza, aceste puncte fixate în jurnalul pe care din când în când îl alint cu expresii ca “îmi arunc gândurile peste cap (ce bine că nu m-am tuns, acum se pot atârna uşor de păr dacă mă mişc prea repede)” sau poate că mâna chiar îmi desenează Universul.
Cu bine vă zic,
click pentrusecţiunea obsesia hârtiei
La începutul paginii
Comments Off | 
obsesia hârtiei | 
Permalink
Scris de Lilium
