Prematur(6)

au picat zilele peste noi
şi ni s-au născut pruncii
ne cer de mâncare.
le dăm oasele goale
unghiile murdare cu dinţii gălbejiţi

să roadă

le-nghiţim privirile
să trăim
să visăm
să iubim şi noi

ne vindem la suta de grame
ne coacem gândurile între coperţi
poate, poate ajungem şi noi poeţi
visători, alcoolici, afemeiaţi.
noi,
cei putreziţi în placentă
lângă pruncii nenăscuţi .

click pentru secţiunea poezie
La începutul paginii

 

Insolaţie

îi juca mâna sub sân
îmi cântau degetele sub ale ei
fericit peste tăcere am uitat s-o sărut
să-i mestec buzele între dinţi să-i mângâi jugulara

am tăcut să mă bucur să mă caut
să-mi aducă dilema între coapsele ei s-o citim
cu voce tare cu voce moale
cu litere umede
peste seminţe de iubire
peste gânduri nespuse

m-am gândit să aştept
să o văd răcoroasă
fierbinte peste mine, peste ea
să-mi clocesc gândurile, numele
în refulări de neputinţă topite de obsesii.

trei zile să mă plângi
trei zile să mă rogi
trei zile să te iubesc
trei zile să ne bată clopotele.

Cu trupul în rugăciune

hai să vorbim despre mare
tânăr prieten
hai să căutăm în valuri
creaţie divină
croită în nisip, ridicată peste scoici,
strivită în mâini de pescari înfometaţi!

hai să ne însuşim adevărurile
între trupuri scheletice,
să ne mângâiem sentimentele

în Cuvânt

şi-apoi

să ne îmbătăm
dintr-un litru de a-pus
turnat peste felii de schizofrenie
în cupa craniană.

hai să povestim frumos
degradarea realităţii aparente,
să curăţăm mucegaiul şi muşchii
îngerilor de piatră,
umplându-ne nările şi plămânii
cu pori de Adevăr

hai să trăim peste frumos!

Pentru Costi, bunul prieten pierdut în Adevăr. 21,05,2007

Prematur (5)

de mi-aţi înţelege cu toţii iubirea

paşii mei n-ar mai fi de aur;

de-aţi cunoaşte fericirea clipei

din care atât de rar mă-mbăt

ar seca timpul să nu m-adape

 

Iubitor de frumos

iubitor de voi,

ajung să vă golesc de umbre

 

vă tai mâna seacă,

vă smulg câte un ochi, un dinte,

vă crestez limba ascuţită

 

Apoi

 

la fiecare mă aşez să vă spun

fiţi voi de-acum

iubitori de frumos,

iubitori de mine,

goliţi-mă de umbre şi noroi.

click pentru secţiunea poezie
La începutul paginii

Prematur (4)

a trecut ceva de la facerea lumii
şi eu
am început să nu mai am loc
în ea
de când s-a născut atâta tăcere.

căutam liniştea pe marginea
ta
şi-am scăpat în zarva putreziciunilor
noastre

mi-am lungit atunci cuvintele
până
în vârful munţilor
să mă prind de nori
şi s-alunec peste cadavre.

mi-am topit zilele în cuvinte
tot picurând
timpul în clepsidra iubirii
dar n-am renunţat
să te caut!

click pentru secţiunea poezie
La începutul paginii