Conversatie banala intre pitici

Dialog fictiv cu personaje reale*

Outrospective: back
Outrospective: mai eşti maestre
Outrospective: ?
Alb Ca Zăpada: cum să nu.
Alb Ca Zăpada: … mă faci să înroşesc când îmi spui “maestre”
Alb CaZăpada: şi să mă gândesc la mine, cum voi aştepta pensia, scriindu-mi memoriile într-un balansoar şi fumând pipă.
Alb CaZăpada: excepţional.
Alb CaZăpada: de-abia aştept să mă apuc de casă

Outrospective: te cred
Outrospective:deci, cum ţi se par textele mele?
Alb CaZăpada: ce texte?
Alb CaZăpada: a… de pe blog?
Alb CaZăpada: nu le-am citit

Outrospective: te rog
Alb CaZăpada: am citit doar pozele.
Outrospective:citeşte-le
Alb CaZăpada: o clipă.

Outrospective: ca să îţi faci idee
Alb CaZăpada: vezi că piticul cu pretenţii de critic încă mai e activ

Alb CaZăpada: începutul:
Alb CaZăpada: <<În acest proiect am încercat să readuc, cu ajutorul fotografiei, diferite imagini şi experienţe personale consumate cu mai mult (sau acum că le-am “rescanat”, cu mai puţin timp în urmă) acest mediu social prin care am trecut/oscilat şi spun oscilat deoarece în perioada adolescenţei oscilam în diverse medii sociale şi acesta este cel care mi-a atras atenţia cel mai mult, din punct de vedere vizual.>>
Alb CaZăpada: nu-mi place.
Alb CaZăpada: puteai spune simplu şi la obiect:
Alb CaZăpada: am încercat să readuc, cu ajutorul fotografiei, diferite imagini şi experienţe personale consumate, acest mediu social prin care am trecut/oscilat şi spun oscilat deoarece în perioada adolescenţei oscilam în diverse medii sociale şi acesta este cel care mi-a atras atenţia cel mai mult, din punct de vedere vizual.
Alb CaZăpada: ceva de genu’
Alb CaZăpada: (nu”în acest proiect…”)
Outrospective: da
Alb CaZăpada: da. al doilea e ok.
Alb CaZăpada: e chiar superb.
Alb CaZăpada: poate un piculeţ mai pueril trebuia.
Alb CaZăpada: dar şi aşa e super.
Alb CaZăpada: … şi te cam zgârceşti la cuvinte.
Alb CaZăpada: vrei să spui cât mai puţin… şi te lărgeşti exact acolo unde nu trebuie.

Alb CaZăpada: gata. pitucu zice că tace şi fumează o ţigară, multumit.
Alb CaZăpada: (a propos, ştiai că gemenii sunt cei mai predispuşi la schizofrenie)?

Alb CaZăpada: ai primit mail-ul de la mine cu expoziţia lui Florin?
Outrospective: pai compensează cu imaginile
Outrospective: na
Outrospective: nu am scris niciodată
Outrospective: nu
Outrospective: nu am primit
Outrospective: dă-mi pe gmail
Outrospective: sau postează-mi-l pe site
Alb CaZăpada: (piticu’zice: nu te iert pt. că nu am vazut niciodată filmuleţele pe site!)
Alb CaZăpada: păi crezi că mă descurc?
Alb CaZăpada: Vernisaj, H’art, Florin Ciulache, “eRROr ocCuRreD”
Outrospective: zi-mi de blogul marei?
Alb CaZăpada:

Florin Ciulache
eRROr ocCuRreD

v e r n i s a j 19 septembrie | 19.30
h’art gallery
str. mihai eminescu nr. 105-107

Una dintre functiile importante ale artei este arhivarea. O arhivare
subiectiva, ce-i drept, care reinventeaza de multe ori realitatea in
momentul in care identifica o imagine iconica. Florin Ciulache
picteaza cu televizorul deschis, marturisind ca in epoca televizorului
si a internetului realitatea s-a schimbat, ca imaginile decisive vor
veni prin eter si ca artistul-pescar trebuie sa stea pregatit cu
telecomanda in mana pentru a le gasi. Cam asta e debutul parcursului
sau artistic. Dupa ce identifica imaginile, fie le picteaza, fie le
printeaza. De data aceasta, in expozitia “eRROr ocCuRreD”, Ciulache
alege sa le printeze. E vorba despre erori date de un
thefuture ishere: date de un calculator
stricat, o estetica “randomized” , semi-dada, in era digitala.
Dan Popescu
Outrospective:bun
Alb CaZăpada: Sorana Munteanu
sorana@hartgallery. ro

H’ART GALLERY
Str. Mihai Eminescu nr. 105-107
t. 210 83 51
f. 210 83 02
www.hartgallery. ro

Program H’art Gallery
Luni-Sambata 14.00-18.00
Alb CaZăpada: bun.
Alb CaZăpada: blogul marei…
Alb CaZăpada: abundă în forme volubile şi în cuvinte cu greutate.
Alb CaZăpada: în versuri ce te ameţesc.
Alb CaZăpada: te zăpăceşte dacă citeşti mai mult de 2 texte pe zi… pentru că reuşeşte atât de bine să te transpună într-o realitate ai ei încât devine puţin dureros peisajul în care eşti şi străin eşti şi componentă.
Alb CaZăpada: (piticu’ a zis asta! eu nu eram în stare)
Outrospective: domne, dar de unde ai scos-o p-asta cu piticu?
Alb CaZăpada: am ajuns deja la 22 de ani şi nu am înnebunit: asta mă sperie, pentru că încep să-mi scape lucrurile de sub control (trebuia să se întâmple la 21 de ani, aşa că iau atitudine! şi provoc eu nebunia! nu e simplu? )
Alb CaZăpada: ăsta era al doilea pitic: cel cu teoriile.

Alb CaZăpada: atenţie: a nu se face confuzie între piticii mei şi cei chicioşi, “de grădină” cum mai sunt ei numiţi.

Alb CaZăpada: (oricum, iţi place ce au zis despre blogul marei? )
Outrospective: dada
Alb CaZăpada: asta a fost cea mai elogioasă critică facută vreodată de către un pitic negru de supărare, ca al meu!

Personajele:

1. Outrospective

2. Mara

3. Alb CaZapada

De ce o iubim pe Simona Tache!

tot mi-am promis de o jumătate de an că vă spun de ce o iubim (sau de ce ar trebui să o iubim) pe Simona Tache. de fiecare dată când îi citesc biserica catodică sau rubrica mai nouă glorie & televiziune îmi aduc aminte că vă sunt dator.

o iubim pe Simona Tache pentru simplul motiv că (zicea un libidinos) “e femeie”. dar noi ştim că nu doar pentru asta o iubim. o mai iubim pentru că şi-a pus poză la pastiluţele din cotidianul, pentru că a apărut la tv, pentru că are o voce intrigatoare, pentru că s-a vopsit brunetă (oare s-a vopsit brunetă pentru că nouă nu ne plac blondele?)… o iubim. dar cel mai mult o iubesc eu pentru că deşi e femeie, face tot posibilul să scrie ca un bărbat.

P.S. mi-a plăcut foarte şi m-am bucurat niţel când am văzut că ai văzut şi tu bastonul de mareşal care, între noi fie vorba, se ia la întrecere cu două emisiuni “emblematice” ale tvr-ului : cafeneaua astrelor şi careu de doamne, ultima nu a mai intrat în grila de program pentru că atinsăse perfecţiunea, iar primele două aşteaptă să vină revelionul… apoi, ce-o fi, o fi!

Prematur(6)

au picat zilele peste noi
şi ni s-au născut pruncii
ne cer de mâncare.
le dăm oasele goale
unghiile murdare cu dinţii gălbejiţi

să roadă

le-nghiţim privirile
să trăim
să visăm
să iubim şi noi

ne vindem la suta de grame
ne coacem gândurile între coperţi
poate, poate ajungem şi noi poeţi
visători, alcoolici, afemeiaţi.
noi,
cei putreziţi în placentă
lângă pruncii nenăscuţi .

click pentru secţiunea poezie
La începutul paginii

 

Insolaţie

îi juca mâna sub sân
îmi cântau degetele sub ale ei
fericit peste tăcere am uitat s-o sărut
să-i mestec buzele între dinţi să-i mângâi jugulara

am tăcut să mă bucur să mă caut
să-mi aducă dilema între coapsele ei s-o citim
cu voce tare cu voce moale
cu litere umede
peste seminţe de iubire
peste gânduri nespuse

m-am gândit să aştept
să o văd răcoroasă
fierbinte peste mine, peste ea
să-mi clocesc gândurile, numele
în refulări de neputinţă topite de obsesii.

trei zile să mă plângi
trei zile să mă rogi
trei zile să te iubesc
trei zile să ne bată clopotele.

Atlantykron 2007, aici se întâmplă ceva

“De 17 ani este una dintre cele mai importante academii de vară din România. An de an, pe malul Dunării, lângă vechile ruine ale Capidavei, sute de tineri dornici de a învăţa şi experimenta lucruri noi se adună în ceea ce astăzi numim Atlantykron.

Anul acesta, ediţia a 18-a va avea loc în perioada 3-12 august şi este deschisă tinerilor cu vârste între 15 şi 29 de ani. Cei care sunt mai tineri sunt nevoiţi să fie însoţiţi de cel puţin un adult, iar cei mai vârstnici sunt rugaţi să ne contacteze înainte de înregistrare, dacă nu au primit aprobarea unui coordonator de program.

Vă rugăm să citiţi temele şi programele pe care le oferim, şi să vă înregistraţi înainte de data 25 iulie.

Ca şi în anii precedenţi pentru orice nelămurire vă rugăm să ne contactaţi la adresa de e-mail questions@worldgenesis.org şi vă vom răspunde cât mai rapid posibil.”

sursa şi mai multe informaţii pe world genesis

Aş putea spune că pe lângă programele (care te ţin în foc continuu 24 de ore pe zi), carma locului face ca an de an să te întorci pe această insulă locuită 10 zile pe an… altfel nu vei găsi liniştea oricât de mult ai cauta-o